Propteam în zâmbet calmul desfătării
Când îmi faceai agale semn cu mâna…
Mi te-adresai trudită-n josul gării -
De-un vânt grăbit se ridica ţărâna

Şi te pierdeai o clipă prin mulţime;
Te sufocau iubito piei bufante
Din stinse mersuri, craci… materii prime
Şi mă rugai să-ţi fredonez andante

Al nostru imn să uiţi de toate-acele
În veşnicul traseu spre casă dar te
Împinse grav într-o secundă grele
Memorii, glasuri, şi-am privit departe

La trenul ce-a plecat făr’ să se-ntoarcă
Gonind pe lacrimi ca o tristă barcă