Poezie - Renastere

Îmi trec degetele prin grămada de grâu,
seminţele îmi pătrund în tălpi şi în sânge,
pământul vrea să-mi vorbească,
seminţele îşi împing pulsaţiile
în palmele mele, în gândurile mele:
prezicere răsărită din istorie
din toate unghiurile mă cuprinzi,
asist la propria-mi renaştere?!
Totul e galben, e primitor, se învârteşte,
înrădăcinate fântâni opresc
colţii tractoarelor
şi împânzesc aerul cu aroma pământului
păsările împletesc triluri roşii,
mânjii pământului, flămânzi de visare, tresar.
Zburdaţi, stăpâni ai lui Cronos,
în palmele voastre soarele zâmbeşte,
voi, cei ce priviţi ştrengăreşte
florile din margini de trotuare,
stivele cu sucuri şi cireşe,
timbraţi cu cerneală simpatică
aşteptând momentul identificării
cu visul de-o lume al părinţilor.

- poezie de Marinela Preoteasa

Vrei sa primesti articolele prin e-mail? Introdu adresa ta de mail aici:

2 comentariu/comentarii

  1. POESIS-ŞOC

    Hai frumoaso jos ninsoarea
    dă-ţi zăpezile-ntr-o parte
    să-ţi ating cu mâna zarea
    hai dezbracă-le pe toate

    Dă-ţi zăpezile-ntr-o parte
    cum semnalizezi cu sânii
    e pericol nu se poate
    dragostea-şi arată spinii

    Şi-i semnalizezi cu sânii
    valuri-valuri urcă marea
    au luat foc toţi mărăcinii
    arde-n flăcări vai ninsoarea

    Hai aruncă-le pe toate
    să-ţi dezbrac trupul de moarte

    COSTEL ZĂGAN | Mar 25, 2008 | Raspunde

  2. Un fel de inima ranita

    M’am dus..
    Inca odata cu un zambet smuls,
    Desi nu e de ajuns…
    Am incercat sa ma ridic…
    Nu pot nici macar un pic…
    La ce sa plang …nu’ti pasa
    Nu o sa iti pese nici in alta viata
    Hai lasa…
    M’am saturat de “nu o sa mai fie asa”
    Hai lasa
    Canta la alta masa
    De mine nu te doare
    Asa ca nu eu tre sa cer iertare
    Ce mare ti’a fost zambetul
    Knd ti’a iesit in cale
    Si spuneai ca e fata visurilor tale
    Las’o mai moale
    Nu te;ai saturat
    Spui doar vorbe goale
    Du’te tare…
    Nu meriti iertare
    Si de ce sa imi fac mii de ganduri
    Reci cand tu treci..
    Te indrepti spre viata ta
    Nu ma mai vezi
    Cum ai putut in asa hal sa fentezi
    Sufletul care ti;a dat iubire
    Nu ai tinut la mine
    Atunci de ce ai stat cu mine?
    Nu e de bine
    Se rupe inima si doare
    Ce ar fi sa urlu tare
    Sa ma descarc
    Sa trag ultima suflare
    Destul am suferit si’am plans
    Mai gata k mi’a ajuns..
    Nu e un cantec…
    Si nici poezie
    E doar ce imi vine in cap mie
    Cand ma gandesc la tine
    Ti;ai batut joc de minte
    Iti doresc la schimb numai bine
    Ce bine ca nu port ura
    Dar oricum ai merita un pumn in gura
    N’ai masura…
    Dar indiferent de tot ce faci
    Pe mine inapoi nu ma mai tragi
    Am draci..ce dracu incerci sa faci…
    Ori spui ..ori taci….

    Roxana Enache | Iu; 7, 2008 | Raspunde

Lasa un comentariu